Sherlock

Sherlock (a.k.a. Sherlock 13)

Anul apariției: 2013

Nr. jucători: 2-4

Durata unui joc: 15 minute

Designer: Hope S. Hwang

Artist: Vincent Dutrait

Distribuitor: BoardM Factory, Granna / Lex Games

Dependență de limbă: Nu este necesară traducerea jocului.

 

Nu multă lume știe asta dar, asemeni lui Uzzi, Sherlock Holmes a practicat boxul. Spre deosebire de Uzzi însă Holmes e mai degrabă cunoscut pentru rezolvat cazuri dificile și nu pentru rime cu același cuvânt. În Sherlock lucrurile se schimbă puțin. De data aceasta celebrul pipagiu nu mai e de partea legii, ci este el însuși suspect. Așa ceva?

Aproximativ. Dacă e să citești descrierea pe larg a lui Sherlock, răufăcătorul e aici infamul hoț Arsène Lupin, care s-a deghizat într-unul dintre 13 personaje ale lumii create de Arthur Conan Doyle. Melanj de universuri fictive diferite? Vă salută The League of Extraordinary Gentlemen. Revenind, scopul fiecărui jucător este să-l demaște pe Lupin. Nu poate face asta decât adresând întrebări adversarilor, punând cap la cap informațiile și restrângând lent cercul de suspecți.

Ca mecanică, Sherlock (cunoscut în unele țări drept Sherlock 13) e un joc de deducție similar cu Cluedo. Mie unul mi-a amintit de Enigma, varianta comunistă ce se găsea pe la noi începând cu finele anilor ’80. Regimul dezaprobând atât violența individuală (cu aia statală era OK) cât și proprietatea privată, misterul nu era cu conac și majordomi ci cine, unde și cu ce a braconat un iepure găsit de niște prieteni plecați la o vânătoare de vulpi. Răspuns posibil? Sfarmă Piatră, cu praștia, în poiană. În cazul de față, în loc să amesteci trei cărți și să le pui deoparte, trebuie să ghicești una singură. Celelate 12 personaje se împart în mod egal jucătorilor, iar pentru a ușura deducția, fiecare are un tabel pe care să-și noteze observațiile. Jocul vine la pachet cu un set de foi tipărite pe amble părți care ajung, în medie, pentru vreo 60 de partide.

Bun, dar despre ce-i întrebi pe ceilalți? Ei bine, cele 13 cărți – incluzându-i, pe lângă Watson și inspectorii de la Scotland Yard, pe vicleana Irene Adler și pe diabolicul Moriarty – au între 2 și 3 simboluri definitorii (pipă, insignă, craniu etc.). Pe tabele sunt afișate numerele totale din fiecare simbol, urmând ca tu să deduci, prin eliminare, identitatea făptașului. Fie întrebi cine are un simbol, fie câte simboluri are cineva anume, fie ghicești cartea. Ai o singură încercare. Dacă ai greșit ești out, rămâne doar să răspunzi la întrebările celorlalți. În doi jucători se modifică puțin regulile: alături de făptaș se așază încă două cărți, iar jucătorii au posibilitatea de a le schimba pe acestea cu cărți din mână. E decent, dar există variante mai bune pentru duel.

Pe lângă cele 13 cărți și carnețelul cu tabele,  Sherlock conține și patru paravane frumos ilustrate care maschează notițele jucătorilor și au pe interior un sumar al acțiunilor posibile. Grafica e în consonanță cu lumea plină de mister și e semnată de Vincent Dutrait, un veteran în lumea jocurilor. Pe lângă faptul că are o sumedenie de titluri în portofoliu, omul face și RPG-uri, ilustrație de carte și benzi desenate, iar stilul său e distinctiv. Game designerul, Hope S. Hwang e cumva eclipsat aici, dar a ieșit recent pe piață cu Ganymede, un alt card game destul de bine văzut, deci nu avem de a face cu diletanți.

Per total aș spune că Sherlock e un joc destul de bun în 3 sau 4 jucători, ușor de înțeles și potrivit atât pentru pasionați cât și pentru nou veniți. Cei familiarizați cu poker-ul sau alte jocuri de cărți cu miză/licitație se vor prinde rapid că orice întrebare spune multe și despre cel ce o adresează și se vor delecta când vor surprinde câte-o reacție grăitoare. Cel mai mare minus al jocului ar fi că adversarii ajung la identitatea făptașului cam în același timp;  după primul răspuns greșit jocul e gata într-o rundă, hai două. Bine, ăsta poate fi și un plus. Măcar nu stai degeaba când o dai cu pipa-n fasole.

 

Plusuri: Grafică bună, regulament simplu, interacțiune cu ceilalți jucători.

Minusuri: Tendință de snowball; după prima eroare jocul se termină rapid.

Sherlock a fost tradus și este distribuit în România de Lex Games și poate fi cumpărat de pe Lexshop, librării sau magazine partenere.

4 comments

  • ion - parinte - de copil :)

    salut! in recenzii ar fi tare sa bagati si de la ce varsta poate fi jucat.

    • omucu

      Salut, încercăm să fie cât mai multe informații, dar cel mai important e să citești impresia autorului recenziei și eventual o povestioară din spatele jocului. Informații cum e vârsta minimă se găsesc pe cutie, în cazul de față scrie ”6+”, dar din experiența noastră vârsta minimă de la care merge jocul depinde de experiența în jocuri a copilului. Poate că la Sherlock e un pic optimist acel 6+, dar în unele cazuri e chiar invers.

  • ion

    multumesc de raspuns.

    inteleg perfect ce zici. dar tocmai fiindca stiu la ce tip de jocuri se desucrca fii-mea mai bine ma ajuta sa aflu varsta recomandata de producator.

    de exemplu, pentru ca jucam de ceva timp cluedo junior, si pentru ca ma mai bate fara s-o las eu sau ceva, acum ca stiu varsta recomandata as putea sa i-l cumpar. 🙂

    daca as citi recenzia unui joc tip “ticket to ride” (am si varianta pentru copii) si producatorul ar zice tot +6, nu i l-as cumpara inca.

    oricum, tare sit-ul vostru. 🙂

  • ion

    inteleg perfect ce zici.

    dar pentru ca ma joc cu fii-mea boardgames, stiu ce tipuri de jocuri ii sunt potrivite. de exemplu ne jucam cluedo junior unde ma mai bate. acum ca stiu ca sherlock e 6+ ma gandesc sa-l iau.

    ne jucam si ticket to ride varianta pentru copii. daca vad un joc in genul ala de 6+ stiu ca mai am de asteptat.

    deci poate n-ar fi rau sa bagati si detaliul asta. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.