Root
Anul apariției: 2018
Nr. jucători: 2-4
Durata unui joc: 60-90 de minute
Designer: Cole Wehrle
Artist: Kyle Ferrin
Distribuitor: Leder Games
Dependență de limbă: Este necesară traducerea jocului.
În pădurea cu alune aveau casă trei pisici. Vine vulturul și spune „de-te dreaq fei d-aici!”. Bine, nu face chiar așa de urât. Ia zarurile și dă un 3-2. Țaca-paca, au murit două păsări, dar pisicile s-au topit tustrele. Cine-i șefu-n luminiș? Vultureanu, firește. Cam ăsta e Root, în mare. Un fel de Risk cu vulpi, adică un joc de strategie cu elemente de area control și zaruri. Evident, e mult mai complex, are o tablă mare și frumoasă, desene de poveste și o grămadă de animăluțe care mai de care mai simpatice. În afară de pisicuțe, păsărele și vulpițe? Dap. Șoricei? Avem. Iepurași? Clar. Un raton care se uită cruciș și te amenință cu săbiuța? Pffff. Tu ce crezi? Bun, păi ce ne mai trebuie ca să-l jucăm? Răbdare. Multă răbdare.
O fi Root cel mai drăguț joc pe care l-am văzut vreodată însă la fel ca micuțul căutător prin tomberoane descris mai sus, e al naibii de aprig. Prin asta vreau să spun nu numai că e foarte agresiv, punându-i pe jucători să se înfrunte constant ci și că e neiertător. Subtitlul său este A Game of Woodland Might and Right . Trimiterea la expresia might makes right ar trebui să fie un indiciu: cine are puterea face legea. Și că tot vorbirăm de legi, pentru un joc de strategie similar cu Risk, dar cu o hartă de dimensiuni mai mici, Root are surprinzător de multe reguli. Iar regulile au excepții! Regulamentul are două părți: un ghid frumos ilustrat și destul de ușor de înțeles (dar insuficient) și regulile extinse care seamănă mai mult cu un cod de legi (se și cheamă The Law of Root). Câteva poze de decor și în rest text, text, text, cu aliniat, literă, tot tacâmul. Dacă speri că unul dintre voi o să citească regulile și o să vă învețe pe ceilalți ești optimist. Nu că nu se poate, dar ai nevoie de cineva cu răbdare, meticulozitate și timp.
Povestea care e? Pădurea a fost cucerită de către pisici, care și-au instalat regimul autoritar, axat pe prelucrarea lemnului și armată. Dinastiile păsărești au fost izgonite și-și plănuiesc revenirea în forță, cu un lider puternic în frunte. De la un singur cuib, ele vor încerca să recucerească totul. Prin luminișuri, o alianță a celor mai amărâte creaturi (șoarecii, iepurii și vulpile) complotează la răsturnarea regimului; că dau jos pisicile sau păsările e irelevant pentru ele. Iar revoluția va fi violentă. Dar vagabondul? Că e vorba despre raton, lup sau castor, aici avem de a face cu un oportunist. Furișându-se prin frunziș, ăsta se bagă peste tot, ajutând ba pe unul, ba pe altul și strecurând bețe-n roate pe unde poate.
Esența lui Root e, deci, asimetria. Fiecare dintre cele 4 entități ce participă la conflictul din pădure se joacă complet diferit și are alte mijloace de a-și atinge obiectivul. Acesta din urmă e același, să strângă 30 de puncte, moment în care jocul s-a încheiat. Puncte se fac atât din chestii mai pașnice, cum ar fi confecționarea obiectelor, cât și din unele mai puțin pașnice cum ar fi distrugerea clădirilor. Soldații, adică animăluțele înarmate care se căsăpesc (și sunt modelate din lemn colorat, cu expresii adorabile) nu valorează puncte cu excepția cazului în care căsăpitorul e vagabondul. Și uite-așa, orice regulă aș enunța aici, ea va avea câte o excepție. Dacă ți s-au pus în brațe manualele și tu ești cea care ar trebui să facă pe profa vei ajunge în scurt timp să te simți fix așa: Asta poți face. Nu, asta nu. Bine! Nu, nu-i voie să muți acolo… Da, și așa poți face puncte. Nu, nu-mi poți fura lemnele. Și tot așa.
La Root am avut pentru prima oară experiența tribalismului la jocurile de societate. În funcție de ce-ai mai jucat și de ce anume crezi că ar trebui să facă un joc, fie îți va plăcea la greu, fie deloc. Love it or hate it. Asta înseamnă că s-ar putea să nu găsești mereu un grup de oameni cu care să-l joci. Desigur, merge și în 2, dar acolo se transformă și mai mult într-un Risk, doar că unul cu animale. L-am încercat și în 3, iar ghidul chiar sugerează câteva combinații mai reușite. Totuși, jocul e conceput pentru 4, iar atunci când participanții au deslușit deja mecanismele propriei entități și pot anticipa mișcările adversarilor, Root devine ceva fin. Când ai cu cine să-l joci chiar merită.
Mie-mi place destul de mult, dar l-am jucat suficient cât să-mi dau seama că nu e un joc grozav. E extraordinar, în sensul că n-am mai văzut așa ceva, dar nu e excelent. Cusururile pe care le-am menționat deja sunt cam zdravene. Partea bună este că nu ține o veșnicie (ar fi fost un fail major). În mod cert a devenit un hit și pentru că arată cum arată (a strâns peste 600.000 de dolari pe Kickstarter). Cu cât ești mai apropiat de jocuri de tip american, tematice, foarte competitive și în care hazardul e definitoriu, cu atât îți va plăcea mai mult. Dacă ești un impătimit al eurogames, slabe șanse să-ți fie pe plac. Dar, cum e mereu cazul în Root, există și excepții.
Plusuri: Grafică incredibilă, calitate ridicată a componentelor, animale super-duper drăguțe de-ți vine să le smotocești.
Minusuri: Hiper-agresiv, reguli complicate cu foarte multe excepții, dependență de noroc la zaruri/cărți.
