Carte: For the Love of Board Games de Erin Dean

Erin Dean a crescut jucând Monopoly, Life și alte jocuri de succes. În liceu a primit Ticket to Ride și s-a îndrăgostit iremediabil de hobby-ul acesta. Când era studentă la Webster University a produs și editat un scurt documentar, The Board Game Boom.

A lucrat la o cafenea cu jocuri, la o editură obscură de jocuri, Genius Games, ca apoi să fie social media manager la Lucky Duck Games. Cândva printre toate astea s-a hotărât să scrie o carte și să caute finanțare pentru ea pe Kickstarter. Campania a fost un succes și Erin a adunat 56.000$ de la peste 2000 pasionați de jocuri.

Cartea For the Love of Board Games e o colecție de interviuri cu designeri mai mult sau mai puțin cunoscuți. Îi avem prezenți pe unii dintre cei mai cunoscuți designeri de jocuri moderne: Richard Garfield (Magic The Gathering), Antoine Bauza(7 Wonders), Bruno Cathala (Five Tribes, Kingdomino), Matt Leacock(Pandemic) și mulți alții. Formatul cărții e unul foarte dubios, Erin Dean a scris un set de întrebări pe care l-a trimis cel mai probabil pe mail și apoi a publicat răspunsurile. A scris o singură pagină de introducere, mai are o pagină cu o scurtă prefață scrisă de Rodney Smith (Watch it Played) și atât! Restul cărții e scrisă practic de designeri iar așa zisele interviuri nu au niciun fir narativ. Se vede clar că întrebările au fost trimise la pachet iar apoi nu s-a făcut niciun fel de intervenție pe text. Așa s-a ajuns la o grămadă de situații nasoale în care designării răspundeau anticipat unor întrebări ulterioare, lucru absolut îngrozitor. A fost cea mai obositoare carte despre jocuri pe care am citit-o și am făcut și o pauză de aproximativ jumătate de an de când am început-o până să o termin din cauza stilului acesta. Sunt 53 capitole, fiecare dedicat unui designer, toate fără niciun fel de introducere. E ok când citesc capitolul lui Reiner Knizia, știu foarte bine cine e, dar preferam o scurtă introducere pentru a-i cunoaște pe Geoffrey Engelstein, Roberto Fraga, Henrik Berg sau Sen-Foong Lim. Singurul lucru care m-a făcut să o duc până la capăt a fost că unele răspunsuri ale designerilor sunt cu adevărat interesante și dacă ești curios cam ce procent din totalul de jocuri ajunge să fie și publicat, atunci e ok să faci efortul de a citi cartea asta. Pentru că da, e un efort. Mi se pare incredibil că n-a fost nimeni să o convingă pe autoare că stilul ăsta de carte e complet greșit și se vede clar că a fost pur și simplu leneșă.

În concluzie, cartea a meritat citită, dar mi-e imposibil să o recomand cuiva. Un scurt paragraf în care să zică pentru ce jocuri e cunoscut fiecare designer și eventual pe ce continent trăiește putea să facă din cartea asta o lectură obligatorie pentru orice pasionat de jocuri. E păcat de potențialul pe care l-a avut adunarea atâtor celebrități din lumea jocurilor de societate. O mică variație la întrebări și puțină muncă de editat și se putea ajunge la ceva foarte fain.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.