Profil de boardgamer – Mihai Ungureanu

Acest articol e începutul unei noi serii. Ideea e simplă, vor fi interviuri cu diferiţi jucători de boardgames, de peste tot din ţară. Scopul nu e neaparat să ne cunoaştem, cât să se vadă clar ca jocurile de societate nu sunt pentru copii, vrem să demonstrăm că oameni cât se poate de serioşi, cu meserii respectabile şi o carieră normală se joacă! Şi nu se joacă doar singuri pe calculator, se joacă cu alţi oameni, faţă în faţă. Am zis că cel mai bun început pentru această serie ar fi un interviu cu mine, interviu care deşi poate părea ciudat, mi-l voi lua singur.

Cine eşti? Cum te cheamă, de unde eşti, cu ce te ocupi?

Numele meu e Mihai Ungureanu, am 27 ani si ceva, sunt inginer constructor, am crescut, lucrez şi mă joc în Tg-Mureş. Facultatea am făcut-o la Cluj, oraş de care m-am îndrăgostit, dar nu îndeajuns încât să mă mut acolo. Pe net sunt de câţiva ani buni cu blogul omucu.blogspot.com şi pe diverse siteuri/forumuri cu userul omucu.

Cum ai descoperit jocurile de societate? Care a fost primul joc care te-a “prins”?

Dacă ignorăm jocurile de pe vremea comunismului, gen Bunul Gospodar, Sus-Jos, Piticot sau mai ştiu eu care, am jucat în tinereţe jocuri de cărţi mai deştepte decât jocurile de navetişti, Tarnip, Whist, Rentz. Am jucat şi mult Remi. Monopoly am jucat relativ puţin, nu m-a prins niciodată din cauza duratei nedeterminate a unui joc şi a eliminării jucătorilor. Mi se pare groaznic ca 4 oameni să înceapă un joc împreună, jocul să dureze 3-4 ore, din care două ore unul sau doi jucători stau pe margine în loc să joace. Dacă toate jocurile ar fi ca Monopoly, nu ar fi fost hobby-ul meu. Primul joc de societate adevărat care m-a prins a fost Coloniştii din Catan, în urmă cu aproximativ un an şi jumătate. Prietena mea l-a jucat la cineva şi i-a plăcut, aşa că l-am cumpărat împreună. Catan fiind un joc foarte bun pentru începători, ne-a prins pe toţi şi l-am jucat cu foarte mulţi prieteni. A fost practic jocul care mi-a deschis apetitul pentru boardgames, deşi trebuie să recunosc că nu l-am mai jucat de vreo 6 luni şi nici nu mă grăbesc să-l mai pun pe masă, pe cât e de plăcut de jucat la început, pe atât de enervant e după ce îi vezi greşelile.

Pentru mulţi e greu de găsit o locaţie de jucat. Unde te joci?

Sunt mai multe locuri în care mă joc, la noi în Tg-Mureş avem un club de jocuri foarte fain, Le & Le Games, e o locaţie mare de tot, au şi ei o grămadă de jocuri, dar poţi veni şi cu jocurile de acasă. Din păcate nu este deschis în fiecare zi, aşa că de multe ori nu reuşesc să-mi sincronizez programul cu al lor. Mai joc acasă la mine sau la prieteni sau când ajung pe la vreo cabană la munte. Mai nou îmi place să ma joc la J’ai Bistrot, e o terasă frumoasă din Tg-Mureş unde pe lângă faptul că mai sunt şi alţi oameni care joacă table, şah sau cărţi, ai şansa să şi găseşti cu cine să joci ceva boardgame. Singura problemă la J’ai Bistrot e că depinde de vreme, şi de multe ori când am eu timp, nu e vreme bună de jucat.

Ce jocuri ai în colecţie? De unde îţi cumperi jocurile?

Colecţia mea de jocuri e în continuă creştere, deşi am pus achiziţionarea de jocuri noi pe o mică pauză. În minte îmi vin următoarele: Catan, Carcassonne, Reţeaua Energetică, Tikal, Saboteur, Finca, Dominion, Pandemic, Small World, Mr Jack Pocket, Puerto Rico şi încă vreo 5 jocuri şi ceva extensii. Nu am un magazin preferat, dar în general îmi place să iau de la Le & Le Games, probabil din patriotism local. Mai cumpăr de la cutia.ro, dar din magazinul lor din Polus din Cluj, nu online. Evit în general cumpăratul jocurilor online în primul rând pentru că pot, în al doilea rând pentru că îmi place să am jocul cât mai repede în mână. O parte din jocuri le-am primit cadou, de când am pasiunea asta, prietenilor le e foarte uşor să-şi dea seama ce vreau de ziua mea 🙂

Care e jocul tău preferat?

Nu am un joc preferat, totul depinde de grupul de prieteni cu care joc. Dacă suntem mulţi, singura variantă din colecţia mea e Saboteur, care are reguli simple şi e un joc rapid şi distractiv. Aş juca Puerto Rico şi Reţeaua Energetică mai mult decât o fac, dar din păcate e greu de găsit parteneri pentru jocuri mai complexe.

De unde te informezi în legătură cu jocurile? Pe ce siteuri intri?

Intru, la fel ca toată lumea, pe boardgamegeek, care în caz că mai e cineva care nu ştie, e un fel de IMDB, doar ca pentru jocuri. Are un design cel puţin ciudat, nu-mi place deloc cum arată, dar după ce m-am obişnuit cu el mi se pare absolut genial. Faptul că aproape tot conţinutul e creat de utilizatori îl face cel mai credibil site posibil. De la noi intru pe boardgames-blog, pe forumboardgames.ro (unde mai mult citesc ce scriu alţii decât scriu) şi pe cejucăm. Îmi place să citesc cam tot ce apare la noi în legătură cu siteurile de jocuri, din fericire şi din păcate în acelaşi timp, încă nu e aşa cantitate mare de informaţie încât să nu o pot urmări pe toată. Evident că intru şi pe site-ul meu, boardgamers.ro, dar de aici deocamdată doar eu informez pe alţii.

În ultima vreme sunt tot mai multe concursuri de jocuri. Ai participat la vreunul din ele?

Am participat la mai multe. La Le&Le Games am participat la primul concurs de Catan şi am luat locul 3, tot la ei de Crăciun am luat locul 1 la un concurs de mai multe jocuri (Catan, Carcassonne şi Ticket to Ride). Am mai fost la Peninsula la concursul de Carcassonne organizat de Mirakolix cu Le&Le Games. Am fost, tot la Carcassonne, în L’Atelier Cafe în Cluj. La Catan nu mai vreau să particip, mă enervează la culme când sunt jucători care sunt prieteni şi fac schimburi avantajoase doar pentru unul din ei, practic strică tot concursul. La Carcassonne aş mai participa, deşi şi acolo sunt jucători care-şi pun unul la cetatea altuia doar ca unul din ei să câştige.

Cam acesta a fost primul interviu din, sper eu, lunga serie de articole Profil de boardgamer. Oricine doreşte să apară la această rubrică, e rugat să trimită un mail la adresa noastră.




5 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *