Profil de boardgamer – Daniel Indru

Daniel Indru e cel mai nou protagonist al rubricii Profil de boardgamer. Scrie pe site-ul Going Cardboard şi are peste 350 jocuri diferite jucate. Scopul acestei rubrici este să demonstreze că jocurile de societate sunt pentru toată lumea, de toate felurile.

daniel_indruCine eşti? Cum te cheamă, de unde eşti, cu ce te ocupi?

Daniel Indru, născut şi crescut în Lugoj, actualmente vieţuiesc în Timişoara, QA la o firmă de software.

Cum ai descoperit jocurile de societate? Care a fost primul joc care te-a “prins”?

O să amintesc doar în treacăt că am avut contact cu Canasta, Backgammon, Rummy sau Europolis în “tinereţe”, dar nu am fost niciodată cu adevărat pasionat. La un moment dat însă la finalul lui 2010 încercam să găsesc modalităţi de a aduna alţi 3 oameni laolaltă pentru a petrece timp împreună. Ştiam că o colegă de muncă are ceva jocuri pe acasă, aşa că i-am cerut sfatul. Normal că mi-au fost recomandate Catan, Ticket to Ride şi Carcassonne, dar niciunul din aceste jocuri nu m-a convins după primele încercări. Spre norocul meu însă, un alt coleg de muncă primise cadou Tigris & Euphrates şi am îndrăznit să buchisesc regulamentul. Chiar dacă primele partide se terminau întotdeauna cu dureri acute de cap, impactul a fost hotărâtor şi de atunci am început să-mi doresc să joc cât mai mult şi să cercetez cât mai îndeaproape fenomenul.

Înteleg că ăsta a fost şi momentul în care ai început să-ţi aduni o colecţie proprie. Câte jocuri numără colecţia ta acum?

Numărul jocurilor a crescut constant de-a lungul timpului, acum sunt 93. Nu pot spune că toate îmi plac pentru că destul de multe n-au fost încercate sau le-am pus pe masă numai o dată şi nu e suficient, dar am un grup de vreo 50-60 de care nu mă voi despărţi prea curând. Şi da, încerc să ţin achiziţiile în frâu şi să nu depăşesc suta, deşi s-a întâmplat o dată pe la începutul anului. Fizic nu este timp suficient să pot rejuca tot ce îmi place şi să pot încerca tot ce îmi doresc, aşa că trebuie să-mi temperez impulsurile şi să-mi subţiez colecţia. E o provocare continuă şi, spre norocul meu, foarte plăcută. Poate de aceea am şi devenit foarte exigent cu notele şi opiniile despre jocuri.

Ai devenit exigent şi din cauza numărului foarte mare de jocuri încercate/jucate. Câte jocuri diferite ai jucat până acum şi cam de câte partide ai parte într-un an?

Am încercat 350 jocuri diferite în peste 1400 partide, în medie am parte de 5-600 partide pe an. Dar numerele nu sunt totul şi nici măcar nu sunt întotdeauna relevante. În primii doi ani mi-am dorit foarte tare să încerc cât mai multe jocuri diferite ca să-mi dau seama ce îmi place şi mai ales de ce. Aşa că am jucat câte ceva din tot ce se putea, ca să acopăr cât mai mult posibil: Euros, tematice, wargames, abstracte, party games. Am încercat jocuri de cărţi, jocuri print’n’play, jocuri foarte vechi, jocuri solitare, jocuri cooperative, jocuri cu miniaturi, LCG-uri. Am luat topul 100 BGG la puricat şi l-am acoperit în proporţie de 70%, apoi m-am plictisit de “mainstream” şi mi-am îndreptat atenţia înspre zone mai obscure şi jocuri cu mai puţin de 200 note. Iar în ultimul an, după ce apele s-au liniştit şi gusturile mi s-au mai rafinat, am început să mă concentrez aproape exclusiv pe 2 lucruri: descoperirea de noi jocuri Euro (segmentul pe care l-am găsit cel mai aproape de suflet) şi rejucarea titlurilor din colecţie care îmi sunt foarte dragi. Încerc în ultima vreme să-mi fac timp să studiez şi GO, dar e un joc ce are nevoie de mult timp şi răbdare.

Pasiunea ta pentru GO are legătură şi cu faptul că ai practicat arte marţiale? E o legatura între disciplina din artele marţiale şi rânduiala de care ai nevoie să o ai în cap când joci un joc?

N-aş zice că pentru GO am o pasiune deocamdată. Încerc să învăţ anumite lucruri care să mă ducă aproape de nivelul 10 kyu unde încep să se întâmple nişte lucruri foarte interesante din punct de vedere al înţelegerii jocului, dar e greu. Artele marţiale au avut o însemnătate deosebită în viaţa mea pentru o perioadă destul de scurtă, şi acolo chiar a fost vorba de pasiune. O legătură între cele două n-aş îndrăzni să fac. Similitudini evident există, pentru că ambele sunt extrem de populare în aceleaşi ţări (Coreea, Japonia, China), implică anumite ceremonii, au nevoie de mult timp şi cer efort considerabil, iar cei care ajung la rangul de 8-9 DAN sunt priviţi ca nişte zei pe bună dreptate, pentru că şi-au dedicat întreaga viaţă atingerii perfecţiunii.

Bănuiesc că de un joc preferat, un all-time-favorite, nu poate fi vorba, dar spune-ne nişte titluri care te-au impresionat şi crezi că le vei rejuca cu plăcere şi peste mai mulţi ani.

Păi despre GO am vorbit deja, e un joc ce va menţine mintea umană fascinată mult timp de acum încolo. La polul opus oarecum e Crokinole pentru că aici degetele abile sunt mai importante decât mintea ageră, dar jocul ăsta cam iese din sfera boardgames, e mai degrabă o piesă de mobilier ce oferă foarte multă distracţie. Dintre jocurile ce folosesc carton, lemn şi plastic îmi plac foarte mult Through the Ages, Caylus, Tigris & Euphrates, Puerto Rico (neaparat Limited Anniversary Edition), Imperial, El Grande şi Acquire. Toate aceste jocuri au primit nota 10 de la mine pentru că au revoluţionat la vremea lor prin mecanici şi design. Alături de ele mai sunt multe altele de nota 9, amintesc Agricola, CO2, The Great Zimbabwe, Samurai, Terra Mystica, Vinhos, Race for the Galaxy, Navegador, Hansa Teutonica, Automobile, Bora Bora, The Castles of Burgundy, Tzolk’in, Die Macher, Antiquity, Brass, Indonesia şi altele. Sistemul meu de notare e tot timpul în mişcare şi e foarte posibil să consider după mai multe partide că unele din jocurile de nota 9 sunt de fapt mai bune decât credeam şi să le urc în zona elitelor. Oricum, pe toate cele amintite le recomand cu căldură şi le-aş juca ori de câte ori mi se oferă ocazia. Iar dacă lumea e curioasă de gusturile mele şi vrea să ştie mai multe, o listă completă şi foarte la zi a jocurilor ce au primit notă mare e aici.

Unde te joci? Preferi intimitatea de acasă şi de la prieteni sau te joci şi în localuri? Cum arată locul perfect de joacă?

Cele mai multe sesiuni de joc se desfăşoară acasă, la mine sau la Suf (Mihai Stanimir). E linişte, avem zeci de jocuri la îndemână şi bere rece. Într-o perioadă ne adunam şi prin pubs, dar lumina proastă şi fumul ne-au făcut să ne retragem. Am un grup de jucători şi la muncă, încercăm să ne adunăm în fiecare săptămână să jucăm măcar un joc într-una din sălile de şedinţe. Locul perfect de joacă ţine mai degrabă de oamenii din jurul mesei decât de locaţie sau caracteristicile încăperii. Cele mai reuşite sesiuni de joacă au fost cele de la întâlnirile naţionale unde n-a contat foarte mult unde se desfăşura partida pentru că oamenii au fost minunaţi.

Ai şi un blog/site dedicat jocurilor (www.goingcardboard.ro) şi eşti unul din userii cei mai activi pe forum (www.forumboardgames.ro). Ce te-a determinat să împărtăşeşti din experienţa ta şi altor pasionaţi?

Am început prin a descrie pe forum “saga de februarie” , mai precis peripeţiile din luna lui Făurar 2010 în care am cumpărat multe jocuri în foarte puţin timp (cred că vreo 15 în 4 săptămâni) şi am vorbit la fiecare achiziţie despre diverse lucruri conexe, fotografiind jocurile împreună cu pisica Maya. Am primit încurajări, oamenii m-au făcut să mă simt repede parte a comunităţii, astfel că am continuat cu o analiză a pieţei de boardgames – acum 2 ani nu erau pe piaţa decât 6 magazine, între timp unul din ele a dispărut şi au apărut alte 7-8. Analizele de genul ăsta îmi fac mare plăcere, adunarea şi interpretarea datelor în diverse moduri poate scoate la iveală lucruri extrem de interesante despre subiectul analizat. Reacţia oamenilor a fost din nou extrem de încurajatoare. Apoi am început mai mult în joacă să scriu despre boardgames în format de review şi aprecierile celor care mă citeau au fost extraordinare. Asta m-a determinat să continui şi am publicat pe forum vreo 15 articole până în momentul în care am decis că am nevoie de spaţiul meu propriu de desfăşurare. Mi-am cumpărat domeniu, mi-am facut un plan pentru următoarele luni şi aşa a luat naştere goingcardboard.ro. Între timp atât site-ul cât şi felul meu de a scrie au evoluat, am ales să scriu mai puţin despre reguli şi mecanici de joc şi mai mult despre ce găsesc interesant sau bun în jocul respectiv, ori să fac comparaţii şi parelele cu alte jocuri. De asemenea acord o mare importanţă discuţiilor de sinteză, analizelor şi statisticilor. Îmi place să privesc jocurile atât din perspectiva celui care stă la masă şi apreciază mecanicile, tema sau inovaţia, cât şi din perspectiva mai rece a analistului care vede cifre, statistici şi tendinţe. În ultima vreme de mare ajutor în aceste discuţii mi-e MandrulDuce (Octavian Caimacan) cu care stau la taifas încercând să despicăm în 4 firul jocului.

De unde te informezi în legătură cu jocurile de societate? (în afară de inepuizabilul Boardgamegeek)

În proporţie de 98% tot ce am nevoie e pe BGG. Exista geeklists care pun jocurile în diverse configuraţii sau unde oamenii fac asociaţii care sunt foarte interesante. Fiecare joc are o secţiune de links unde poţi citi nenumărate lucruri despre jocul respectiv în toate limbile pământului. Te poţi “abona” la anumiţi useri şi să îi urmăreşti atunci când postează – şi spre norocul nostru foarte mulţi designers au cont pe BGG, deci poţi fi la curent cu ce se mai pregăteşte pentru viitor sau poţi vedea cât de aproape sunt creatorii de boardgames de jucători. Există foarte multe bloguri care funcţionează pe BGG şi unde apar în fiecare zi opinii, ştiri, reviews, podcasts, etc. În fine, BGG este locul unde se adună cei care vor să schimbe jocuri prin “math trades”, cei care au variante de reguli pentru jocurile preferate sau cei care au de spus un cuvânt de laudă sau o critică la adresa unui publisher, designer sau blogger. Aş putea spune că BGG e cel mai bun lucru care i se poate întâmpla unui pasionat de jocuri şi am zile când petrec mai multe ore citind decât stând la masa de joc. Urmăresc bineinţeles şi site-urile româneşti, ştirile zilnice de pe Boardgames-Blog mi se par foarte utile.

Preferi jocurile în limba engleză sau în limba română (atunci când ai de ales)?

Prefer jocurile în engleză. Înţeleg utilitatea traducerilor care au aparut în ultima vreme şi sunt convins că există oameni care aşteaptă multe altele, dar nu voi alege varianta în română atunci când cea în engleză e disponibilă. Dar am tradus eu însumi câteva regulamente de joc pentru cei care voiau să cumpere titluri pe care le aveam la vanzare, dar nu se simţeau confortabil cu regulile în limba engleza.

Mulţumim de interviu. Un cuvânt de încheiere pentru cititorii boardgamers.ro?

Jucaţi-vă mult şi jucaţi-vă multe! Încercaţi diverse jocuri din diverse zone, cu mecanici diferite, teme neobişnuite şi abordări interesante. Şi după ce aţi aflat ce vă gâdilă latura ludică în cel mai plăcut mod, aprofundaţi acele jocuri cât de mult puteţi. Jocurile bune se dezvăluie cu adevarat numai după multe zeci de partide. Şi susţineţi-i pe cei care scriu despre jocuri! 🙂

2 comments

  • g m

    Tot respectul pentru munca acestui domn 😛 si pentru blogul lui. Blogul reprezinta o sursa excelenta de informatie, care m-a ajutat foarte mult in alegerea jocurilor pe care le am in colectie. Numai bine !

  • Ioana

    Ce profil fain 😀 Si eu citesc recenziile lui Daniel si le apreciez foarte mult. Spor la jocuri si mai multe articole!

Leave a Reply to Ioana Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.